Expoziţia de pictură şi lansarea de carte
"Nacela ruptă",
de Andrei Medinski

Imagine de ansamblu din expoziţie	Arlechinul şi "Nacela ruptă" (Andrei Medinski - pictor şi scriitor) Evenimentul cultural al lunii ianuarie la Galeria Helios a corespuns unei manifestări, o expoziţie de pictură şi o lansare de carte cu acelaşi autor, Andrei Medinski. Prima carte a cunoscutului pictor, remarcabilă prin calităţile sale literare intrinseci, s-a născut în asociere cu o pictură de viziune şi motivează "programatic" o relaţie naturală între vocaţiile pentru vizual şi cuvânt. Expresionistă în esenţă (ca şi cartea de altfel, inedită formulă de jurnal-roman cu structură caleidoscopică), pictura lui Andrei Medinski s-a împlinit sub semnul naraţiunii explicite. Scăpat de complexe puriste, formaliste sau academice, artistul îşi etalează dezinvolt plăcerea de a fi pictor, abordarea energică a culorii şi materiei, desenul liber şi şarjat, dar mail ales subiectivismul puternic şi forţa unui nesecat şi dantelat izvor narativ. Cu un dar ales al culorii şi al cuvântului el ne catalizează "acum" accesul şi bucuria magică la derularea unui spectacol încărcat de rafinamente vizuale şi parfumuri balcanice. Cum altfel am putea fi alături de el decât însoţindu-l. Arlechinul îşi acordă melancolic struna. Cântecul său invadat de căldură tristă se înalţă lent, miraculos şi tandru. Plutire reverberată între griuri şi rozuri şi uneori prăbuşire abruptă şi dură în ţipăt, contraste violente de albastru şi roşu. Apoi, un panopticum al visării ironice. Burghezi desfrânaţi, mai cu seamă vârstnici, rânjesc între sticle, pahare şi gustări. Ici-colo mărul ispitei. Un simbol comun şi constant. Femei lascive (coborâte dintr-o lume a desfrâului atemporal) se unduiesc languros, "năvăstuicile" şi "maimuţicile", secondate de câte un câine hidos, populează o lume haotică şi disproporţionată, înnobilind-o pervers şi uneori inocent. Inorogii apar insinuant şi obsesiv, apropiindu-ne o stare tulbure de aparentă poezie şi erotism nevralgic. Timpul este amestecat. Ambianţă Art Nouveau, Art Deco sau de goblen medieval, o plimbare lejeră în memorie, relaţionare subiectivă şi emoţională între restituirea culturală şi restituirea metamorfozată a propriei biografii. Pare o lume fascinantă, oscilând între vitalitate şi tristeţe. Un râs peste tristeţe, o persiflare amară, dar tandră în fond. Este gestul artistului şi apropierea de lumea care-l include, sau pe care şi-o include, reconstituind-o într-un flux al memoriei. Totul se petrece acum şi totul a fost altcândva. Andrei îşi (re)imaginează participarea. Lautrec trăia în viciu şi tristeţe amară. Andrei îşi imaginează doar şi surâde. Glumeşte. Este ironic şi tandru. Întotdeauna cald şi niciodată foarte rău. Puţin nostalgic, uşor agresiv şi doar din când în când Arlechin. O poveste în roşu şi roz, cuvânt şi culoare, în albastru şi verde. Uneori gri. "Nacela Ruptă", un fel de "Arcă a lui Andrei" încărcată cu "bunătăţi pământene" ar anticipa astfel o prăbuşire - pedeapsă. Şi totuşi să visăm cu tandreţe. Pentru că aşa ne propune artistul. Să-l însoţim deci. Acum! (Parafrazându-i modul preferat de a-şi stopa prin apăsare ritmată discursul). Arlechinul îşi acordă melancolic struna. Astăzi sau ieri, desigur şi mâine, el se numeşte Andrei Medinki. Ciprian Radovan ianuarie 2002	"Nacela ruptă", de Andrei Medinski
Lucrări din expoziţie: 1 2 3		Din paginile cărţii: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Copyright © 2007 Uniunea Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara

Copyright © 2007 Uniunea Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara