Andrei Medinski
"Nacela ruptă"
(3)
Lăutari pe Titanic |
Când aveam trei ani am făcut pojar. Acum sunt convins că este boala lui Iov. Mama m-a dus la spital. Doctorul a trimis-o acasă. "O să moară", i-a zis. Şi cred că am murit. Văd de undeva, din afara mea, ochii negri şi înlăcrimaţi ai mamei. Cu cearcăne mari şi adânci de nesomn. Buzele crăpate ce murmurau rugător: "Spune Tatăl Nostru, dragu' mamei!" Marea ei dragoste m-a adus înapoi. În bucurie şi durere. Mamei nu i-a plăcut meseria mea de pictor. I se părea lumească. Dar m-a iertat pentru asta. S-a stins acum doi ani. Ca o lumânare. Şi-a pregătit cu seninătate trecerea. După ce, mai întâi ne-a ameninţat că ne blestemă dacă o ducem la spital. Eram acolo. Lângă patul ei. Toţi. Omul ei. Copiii ei. Din când în când, trecea Dincolo. Apoi se întorcea. Se bucura să ne găsească acolo. Golemul bicisnic din mine a încercat s-o ispitească: "Spune-mi, mamă, ce e Dincolo?" În marea ei dragoste pentru mine, mi-ar fi spus. Ar fi rupt pecetea tainei. Dar nu mai putea să vorbească. Doar ochii mă priveau mustrător. A murit în braţele mele. Plâng. Plâng dragostea mea mai mică decât a ei. Doamne iartă păcatele robului Tău, Andrei... Andrei Medinski. "Nacela ruptă" |
Expozitia de pictură şi lansarea de carte "Nacela ruptă", de Andrei Medinski
| Copyright © 2007 Uniunea Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara  |
Copyright © 2007 Uniunea Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara
|