Născută în 25 ianuarie 1932, la Cernăuţi, Ucraina.

Studii: Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" Bucureşti, promoţia 1957.

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara din 1958.

Ion Frunzetti - "Un poet liric: acuarelista Virginia Baz Baroiu" în "Contemporanul", Bucureşti, 7 decembrie 1973

Un lirism fantastic se degajă din operele Virginiei Baz Baroiu, care pare să-şi ilustreze în cele expuse, o literatură proprie, nescrisă, de compulsaţie romantică plină de feeria unor ţinuturi de basm, cu cetăţi, turnuri de fortăreţe înghiţite de neguri violete, pajişti terestre şi preerii subacvatice, reale ori visate, cu regiuni hiperboreene sub zăpezi, primind reflexele aurorelor boreale ghicite, şi cu regiuni tropicale, luxuriant populate de păduri virgine cu flori carnivore şi păsări multicolore, în văzduhul greu de miresme, de efluvii şi zumzete.
Dacă pictura este sinestezie, adică producere a unor complexe de senzaţii, venite pe calea tuturor simţurilor, printr-un excitant doar optic, - semnalul cromatic, - arta acestei artiste este într-adevăr pictură, de vreme ce trezeşte atâtea asociaţii şi senzaţii concordante, atâtea percepţii de vis. Este un fantastic optimist şi calm, la limitele realităţii văzute, care realitate se integrează liric, fără voie, în contexte poetice de tip irealist, ca metafora reuşită în vers. Afinităţi uneori cu Turner, şi alteori cu Yves Tanguy şi Masson, fac să "dateze" operele în chip diferit.
...Este ca o visare cu pleoapele deschise...Năluciri splendide, irizări de lumini concordante, muzical întreţesute, ... formele Virginiei Baz Baroiu sunt tipare în croi pentru o mască a realităţii, nu repudiate, ci transfigurate prin ceea ce, în ea chiar, zace ca valenţă de nobleţe şi splendoare...


Mircea Deac - "Afirmări" 1974

Rareori am întâlnit un artist atât de îndrăgostit de acuarelă ca Virginia Baz Baroiu! Voluptatea pasiunii erupe la suprafaţă în atmosfera picturală a lucrărilor sale încărcate de tensiuni interioare, denotând o experienţă îndelungată şi matură...
Virginia Baz Baroiu ne determină să redescoperim natura şi să o îndrăgim, o natură care ridică probleme interesante, de construcţie grafică sau de inefabilă poezie ce poartă în sine misterul creaţiei şi al devenirii. Natura în operele sale nu are nimic static, ci pulsează, respiră, vibrează, este sentimentală.


Damian Ureche - prefaţa catalogului expoziţiei din Elveţia 1974

E o încântare pentru simţurile cu care receptăm senzaţiile, să comunice cu arta Virginiei Baz Baroiu. Nu atât pentru un sens anume, ci pentru o eflorescenţă de sensuri cu care se încarcă fiecare tablou. Acuarela aceasta compusă din vârtejuri în care culorile se dizolvă până la tranparenţă, e tocmai trăsătura lirică a pictoriţei. Un adevărat miracol de explozii tăcute. Aceste flăcări de suflet şi culoare, fac din transfigurarea fierbinte a realului, o muzicală dezlănţuire de nuanţe. Poate de aceea, nu de puţine ori, limbajul plastic al Virginiei Baz Baroiu se confundă cu vibraţia imperceptibilă a poeziei:

"Zidesc culori, dar zidul stă să cadă.
Lovind în ierni, mi-e milă de zăpadă.
Şi sunt doar spadă între rău şi bine.
Vorbesc de foc, şi focul e în mine."

Deliu Petroiu - "Virginia Baz Baroiu" în revista "Orizont", Timişoara, 5 octombrie 1978

Atmosfera şi fluiditatea, vibraţia culorii şi umiditatea, boarea învăluitoare a lucrărilor, abia înfiripate în lumină, strălucirile irizate şi umbrele tainice - atribute ale facturii lirice şi visătoare - se regăsesc definitorii în acuarelele Virginiei Baz Baroiu.


Ciprian Radovan - "Împliniri ale unei arte deschise spre public", în "Drapelul Roşu", Timişoara, 1 octombrie 1978

Cunoscută ca o excelentă practiciană a tehnicii acuarelei (fără exagerări, drept unul din cei mai buni acuarelişti ai ţării) şi ca artistă de o particulară consecvenţă şi putere de muncă, Virginia Baz Baroiu se exprimă într-o manieră care satisface atât publicul larg, cât şi pe iubitorul de artă avizat. Simţul armoniei, caracterul cald al facturii, simbolistica senină şi afectivă, cred că sunt câteva din aspectele esenţiale care explică remarcabila capacitate de comunicare, de "captare" a privitorului.


Anghel Dumbrăveanu - "Într-o privire de pasăre fermecată", revista "Orizont", Timişoara, 11 ianuarie 1979

...Virginia Baz Baroiu concurează natura, în veşnica ei căutare de a preface roca, lumina şi apa în culori şi arome, aşa cum s-a spus că Balzac, prin captivanta lume a Comediei umane, concurează starea civilă...
Fascinaţie - iată un cuvânt obsedant ce reclamă dreptul de a sublinia ceva din miracolul numit Virginia Baz Baroiu. Această expoziţie a miracolelor, această sărbătoare a florilor, aceste jerbe inepuizabile ale visului ne descoperă din nou o acuarelistă nebănuit de pură în nesfârşitele şi frapantele regiuni ale unei imaginaţii creatoare debordante...
Cine nu va rupe timpul în două, ca să se poată întâlni cu arta Virginiei Baz Baroiu, va fi şapte ani mai sărac la vorbă, mai trist la mers şi cu sărutul mai palid decât noi cei ce-am venit în Arcadia marei acuareliste, poeta care ar vrea ca fantasmele culorilor ei să aibă într-adevăr mişcarea pe care le-a dăruit-o ea, adică să ne ia de aripi şi să ne poarte cu ele în nebunele vârtejuri ale luminii şi ale speranţei.


Dan Grigorescu - "Cronica plastică" în "România liberă", 8 iulie 1981

...Au fost evocate - cu dreptate - numele lui Turner, Masson, Tanguy; meritul artistei e acela de a fi împlinit o sinteză personală, în care temperamentul ei poetic se afirmă cu aplomb, amestec de delicateţe şi de vigoare, izbutind să depăşească stadiul decorativului şi să propună imagini de mare puritate a sentimentului ...
Virginia Baz Baroiu are calitatea artistului care socoteşte fiecare etapă a artei sale ca pe un popas vremelnic spre noi investigaţii.


Cristina Angelescu - "Cronica sentimentală" în "Săptămîna", Bucureşti, 10 iulie 1981

Artista descinde din stârpea acelor minunaţi poeţi ce caută vraja absolută, ce aspiră să subjuge şi să narcotizeze într-aşa măsură, încât, cei care află esenţele puternice şi armoniile cu virtutea drogului din lumea pe care ea o figurează, devin împătimiţi de dorinţa de a reveni în acest univers magnetic.
Este figurată în expoziţia Virginiei Baz Baroiu, viaţa intimă a naturii şi, mai mult, legătura oricăruia dintre elementele realităţii cu cosmosul şi cu infinitatea lumilor... Fantasticul, în cazul creaţiilor artistei, este o emanaţie a harului poetic, este dorul de imposibil, haloul poetic ce devine structura interioară a imaginilor care revarsă strălucirea şi prin care se proclamă, totodată, încrederea în culoare.
Expoziţia de acuarelă a Virginiei Baz Baroiu depăşeşte limitele între care se recepţionează acest gen al graficii şi se înscrie în creaţia valoroasă şi, credem, perenă a artiştilor români contemporani.


Theodor Redlow - "Jurnalul galeriilor" în revista "Arta" nr. 9, 1981, Bucureşti

Universul cel mai poetic cu putinţă, cel mai feeric şi mai înaripat a fost acela creat de Virginia Baz Baroiu... Bogăţia de tonuri umede întreţesute cristalizează când şi când configuraţii fremătătoare, fluidităţile se adună în jerbe de petale sau de aripi învolburate, în miraje cereşti sau terestre, creând o ambianţă cvasi-muzicală ca "formă articulată a sentimentului" (Susanne Langer). Virtuozitatea slujeşte aici, cu totală adecvare, expresiei. Lucrate parcă în stare de transă, într-o perpetuă jubilaţie, cu toate cenzurile abolite, acuarelele Virginiei Baz Baroiu atestă darul de a transcrie, imediat şi fără pierderi de intensitate, încântările unui suflet lacom de hrana pe care i-o pot oferi splendorile de tot felul...


Cornel Radu Constantinescu - "Jurnal de galerie" în "Contemporanul", 17 iulie 1981, Bucureşti

...Virginia Baz Baroiu imaginează peisaje fantastice, mirifice grădini subacvatice, învolburări de nori, cetăţi morganice, ce-i plasează viziunea în teritoriul visului, al visului feeric şi luminos. Aşadar, starea de spirit sub care plăsmuieşte lucrările este jubilaţia continuă, poate mai bine spus, candida încântare în faţa aptitudinii umane de a transfigura realitatea în basm.


Marina Preutu - "Virginia Baz Baroiu" în "Scînteia", 24 iulie 1981, Bucureşti

...Decorul vegetal este pentru Virginia Baz Baroiu un teritoriu al seninătăţii, al echilibrului, un mediu care se oferă, generos, visării... De un farmec tonifiant, armoniile cromatice nu ilustrează doar capacitatea artistei de a le mânui cu virtuozitate, ci constituie, totodată, captivante invitaţii la corelaţia ingenioasă, la comentariul metaforic.


Anghel Dumbrăveanu - "Virginia Baz Baroiu - o poetă a culorii" în revista "Orizont", Timişoara, 26 noiembrie 1982

...Puteţi intra în aceste tablouri şi-ndată veţi avea aripi cum nu s-au mai văzut, veţi zbura în peisaje fantastice din tărâmuri pe care fiinţa noastră le aştepta de multă vreme; veţi călători prin linişte, vă veţi revărsa în valurile albe ale cascadelor, veţi vedea cerul între noi iar ceea ce ştiaţi dinainte - pământul - vă va fi arătat în înălţimile unor ceruri aprinse, ori în spaţiile nopţii, ori în grădinile din tăcerile adânci ale mărilor; puteţi să vă smulgeţi de sol odată cu florile şi cu păsările, şi să visaţi, plutind fără să vă despărţiţi de cele dragi, ce s-au zidit în ele; puteţi vedea păsări galbene la marginea visului, puteţi visa un oraş părăsit, în care mai doarme numai luna şi gândul nostru de taină, puteţi vedea cum apele au culoarea ochilor de femeie tânără, puteţi să vă convingeţi că zborul poate avea o mie de culori - după cum ne bucurăm, sau sperăm, sau suferim, sau iubim. Puteţi merge cu Virginia Baz Baroiu până acolo unde n-a călcat picior de om, pe un ţărm al singurătăţii, unde se adună păsările nopţii să se joace cu luna, puteţi atinge infinitul cu privirea, iar, dacă aveţi timp, puteţi vedea copacii în clipa în care nu ştiu că sunt observaţi. Dar poate că nici nu sunt copaci adevăraţi, ci formele viitoare ale trecerii şi-ntoarcerii noastre prin teritoriile de lumină şi teamă în care încă nu am ajuns. Apoi visul culorilor ce zboară. Apoi pasărea de foc, sau pasărea închisă într-o lacrimă. Ce poate fi un tablou, în care culorile cântă, decât o bucurie inegalabilă? - Marc Chagall avertiza că "arta nu poate fi reală fără un dram de ireal". Este ceea ce Virginia Baz Baroiu ne spune într-un limbaj plastic contemporan, original investit cu atributele durabilităţii...
...Căci acuarelistica Virginiei Baz Baroiu este o sinteză de muzică, poezie şi culoare, o întrepătrundere iluminată, de vis şi cuget, o artă ce-şi depăşeşte condiţia, situându-se în zona de frontieră a artelor, într-o contaminare seducătoare. Trecând prin faţa acestor ferestre ce par deschise către o altă lume, mirifică, înţelegem că ne aflăm în lumea de gânduri şi de vise a unei mari poete a culorii şi a unei artiste înzestrate cu posibilitatea de a ne descânta şi de a ne duce în tărâmuri imaginare, pentru a participa la înţelesurile unei pledoarii de puternică originalitate şi profunde sensuri umane.


Vasile Drăguţ - "Ateliere timişorene", revista "Arta" nr. 7-8, 1982

...Acuarelele Virginiei Baz Baroiu sunt o formă de decodare a stărilor sufleteşti, pentru a căror inflorescenţă colorată realitatea văzută nu este decât un pretext...
Imaginea ivită de sub penelul muiat în via apă colorată a acuarelei este discret feerică, străbătută de unda nevăzută a poeziei - o poezie tandră, o muzică lină în cheie bemoladă...


Nagoiţă Lăptoiu - revista "Steaua", Cluj Napoca, decembrie 1986

Susţinută de vitalitatea şi candoarea unei definitorii structuri poetice a firii, viziunea Virginiei Baz Baroiu pare capabilă de noi deschideri imaginative prin care vom peregrina reconfortant, admirând acordurile fin orchestrate ale unor revărsări coloristice de o generoasă disponibilitate a configurării.

Anghel Dumbrăveanu - "Registrul de toamnă al meditaţiei", revista "Orizont", Timişoara, 3 octombrie 1986

...Artista are o inepuizabilă disponibilitate pentru fantastic. Ea ştie visa lumi miraculoase, potenţând în noi un epuizant dor de frumos. Secretul rar al acestor aventuri ale fanteziei este ştiinţa de a visa într-un fel de pledoarie pentru nobleţea vieţii... Unitară prin convergenţa preocupărilor, lărgind un univers artistic configurat, sporind abundenţa problematică, dând o nouă profunzime obsesiilor coloristice, găsind rezolvări inedite în domeniul limbajului plastic, expoziţia Virginiei Baz Baroiu ne revelează profilul unei artiste "în piscul demnităţii sale" cum ar spune Tudor Arghezi, o personalitate proeminentă a artei plastice contemporane de la noi, în deplinătatea puterilor ei creatoare.


Negoiţă Lăptoiu - "Plasticieni Timişoreni", Editura Artemis, Bucureşti, 1992

Rod al unor fecunde disponibilităţi imaginative, lucrările dezvăluiesc acea surprinzătoare evaziune către sfera unor misterioase revelaţii, afirmându-se ca efect al subconştientului sensibilizat, dirijat către tulburătoare reverii...
... Ne găsim de fapt, în compania unei opere de o elevată spiritualitate, sugerând splendorile eternului natural, alături de discreta integrare a fiinţei umane în tulburătorul proces al devenirii universale.


Ioan Iovan - "Evanescenţe celeste şi luminozităţi palatine", Renaşterea Bănăţeană, Timişoara, 17 octombrie 1996

...Imaginile produse de Virginia Baz Baroiu sunt ilustrativ antrenate într-o adevărată poetică a vastităţilor, adâncimilor nemărginite ale orizonturilor şi înălţimilor de necuprins ale văzduhului... Între aceste nelimitate deschideri se înfiripă diafane plăsmuiri peisagere, apariţii de vis, plutiri şi evanescenţe, vaporozităţi şi metamorfoze...
Vădesc fastuozităţi coborâtoare parcă din 1001 de nopţi, se lasă inundate de luminozităţi palatine şi conturate de transparenţele unei lumi de basm.


Ioan Iovan - "Utopii legitime", Renaşterea Bănăţeană, Timişoara, 1 iulie 1997

... Imaginile propuse anunţă exuberant eliberarea de cotidian şi trecerea nemărginită, irevocabilă, în visare. ...Ni se propun poveşti vizuale, basme vizualizate, evadări pe căile visului dintr-un surplus de bunătate. Domneşte exclusiv calmul paradisiac solar, surâzătoarea armonie universală...
Acest paradis de deasupra afirmă superioritatea visului şi nevoia unei esenţiale victorii a imaginaţiei. Compensatoriu însă, imaginarul este loc de descărcare a căldurii sufleteşti, punct de convergenţă al aspiraţiilor rodite de performanţa umană. Căci binele neţărmurit, ca şi tinereţea fără bătrâneţe, nu poate fi zare cu puncte cardinale decât pentru cei capabili să viseze. De aceea, acuarelele Virginiei Baz Baroiu pot fi socotite utopii legitime, atâta timp cât existând o poetică a spaţiului şi o lirică atitudinală, e posibil să se întâlnească pentru a oferi altceva decât întâlnim zilnic pe străzile urbane ale vieţii noastre, altceva deci, care să ne facă bine, care să ne liniştească o clipă...


Anghel Dumbrăveanu - "Doamna culorilor celeste", Renaşterea Bănăţeană, Timişoara, 15 iulie 1997

...Miracol este arta marei noastre contemporane, Doamna culorilor celeste şi Doamna unui fel unic de a simţi, de a gândi şi de a visa o lume mereu necunoscută, mereu mai bogată şi mai fascinantă, magnifica lume a măiestriei şi originalităţii Virginiei Baz Baroiu.


Ion Frunzetti, Mircea Deac, Damian Ureche, Deliu Petroiu, Ciprian Radovan, Anghel Dumbraveanu, Dan Grigorescu, Cristina Angelescu, Theodor Redlow, Cornel Radu Constantinescu, Marina Preutu, Vasile Dragut, Negoita Laptoiu, Ioan Iovan ,Emil Satco, Valentin Ciuca,Octavian Barbosa, Ion Ariesanu, Ioan Jurca Rovina,Ion Dinu, Rodica Virtaciu, Antoaneta Magura, Ion Marin Almajan,Radu Melnic, Dumitru Cristache,Ion Crisan, Codrina Tomov, Simona Virzaru, A. Bodnaru, Ildico Szatmari, Polipny Hen,Vagner Istvan, Vajda Sandor, Iakobovits Marta, Francesco Prestipino, Paride Chiappetti, Sandro Stocco, Ana Palceva , Lucian Petrescu,Tamara Iacoban Birdean, Iosif Branzei și altii.